Ion Cristoiu pune sub semnul întrebării operațiunea SUA din Venezuela / De ce arestarea lui Maduro ridică suspiciuni

Capturarea liderului venezuelean Nicolas Maduro de către forțele Statelor Unite a stârnit reacții puternice pe scena internațională și numeroase întrebări legate de modul în care a fost posibilă o operațiune atât de rapidă și aparent lipsită de riscuri.

Potrivit lui Cristoiu, amploarea riscurilor politice și militare ar fi fost mult prea mare pentru ca fostul președinte american Donald Trump să își asume o astfel de operațiune fără garanții ferme că rezultatul va fi un succes total, fără pierderi pentru partea americană.

Operațiunea, un mesaj electoral pentru publicul american

Un element central al analizei lui Ion Cristoiu este dimensiunea de politică internă a intervenției din Venezuela. În opinia sa, modul în care Donald Trump a prezentat public capturarea lui Maduro arată că evenimentul a fost folosit ca un instrument de comunicare electorală, adresat direct alegătorilor din Statele Unite.

Cristoiu subliniază că discursul lui Trump a fost construit pe ideea de forță, control și eficiență: sub conducerea sa, America este capabilă să își pedepsească adversarii și să desfășoare operațiuni militare „perfecte”. Mesajul ar fi fost cu atât mai puternic cu cât a fost pus în contrast cu eșecuri militare din trecut, asociate administrațiilor democrate, precum retragerea haotică din Afganistan.

În analiza sa, Ion Cristoiu atrage atenția că justificarea oficială a capturării lui Nicolás Maduro nu a fost adresată comunității internaționale, ci aproape exclusiv publicului american. Trump a prezentat operațiunea ca pe o acțiune necesară pentru protejarea securității Statelor Unite, invocând amenințări precum imigrația ilegală, traficul de droguri și terorismul.

Potrivit lui Cristoiu, această narațiune urmărește să consolideze imaginea unui lider decis, care își respectă promisiunile electorale și acționează ferm pentru „curățirea Americii” de pericole externe. În acest cadru, Maduro a fost transformat într-un simbol al amenințărilor la adresa siguranței naționale americane.

Un alt argument-cheie prezentat de Ion Cristoiu vizează riscul politic enorm al unei operațiuni care ar fi putut eșua. Publicistul amintește cazul fostului președinte american Jimmy Carter, a cărui carieră politică a fost grav afectată de eșecul misiunii de salvare a ostaticilor americani din Iran, în 1980, soldată cu moartea a opt militari.

Cristoiu susține că, dacă în cazul capturării lui Maduro ar fi murit chiar și câțiva soldați americani, reacția opiniei publice din SUA ar fi fost extrem de dură. Un asemenea scenariu ar fi compromis grav poziția politică a lui Donald Trump și i-ar fi afectat serios șansele electorale.

Ipoteza unei înțelegeri din interiorul Venezuelei

Pornind de la aceste riscuri, Ion Cristoiu avansează ipoteza că operațiunea nu ar fi fost posibilă fără sprijin din interiorul Venezuelei. În opinia sa, Trump ar fi primit asigurări clare că acțiunea se va desfășura fără probleme, posibil din partea unor structuri militare sau politice dispuse să îl „livreze” pe Maduro.

Jurnalistul merge chiar mai departe și nu exclude varianta unei acceptări tacite din partea liderului venezuelean, deși recunoaște că această ipoteză este una controversată și dificil de demonstrat.

„A ieșit prea bine ca să fie adevărată”

Concluzia editorialului este una tranșantă: succesul impecabil al operațiunii ridică suspiciuni legitime. Pentru Ion Cristoiu, lipsa totală de pierderi și rapiditatea capturării sunt elemente care sugerează că lucrurile au fost aranjate în prealabil.

„Era de ajuns un singur mort american și totul s-ar fi prăbușit”, susține publicistul, concluzionând că operațiunea „a ieșit prea bine ca să fie adevărată”.