Evanghelia după Iancu Guda: „Fericiți cei săraci cu portofelul, căci a lor este disciplina”

Avem, în sfârșit, dovada statistică pe care o așteptam: banii nu aduc fericirea, dar aparent aduc „pierderea reperelor”. Iancu Guda, economistul națiunii, a coborât din turnul de fildeș al consultanței financiare pentru a ne certa pe Facebook. Motivul? Suntem ori bogați și proști, ori săraci și leneși. Nu există cale de mijloc.

Într-o postare recentă, domnul Guda ne prezintă „statistici” extrase din propria aplicație – un eșantion „reprezentativ” format exclusiv din oameni care sunt deja suficient de obsedați de bani încât să-și noteze fiecare covrig în telefon.

Concluziile sunt uluitoare și ar trebui să dea fiori reci oricărui angajator care se gândea, în mod nechibzuit, să mărească salariile angajaților.

Fericiți cei săraci cu... portofelul

Prima revelație a domnului Guda este că românii cu venituri sub 5.000 de lei (media fiind 3.500 lei) sunt campionii economisirii. Ei pun deoparte 10% din puținul lor. Aplauze, tămâie și exemplu pentru ceilalți.

Aici intervine biciul moral al economistului: cine nu reușește să pună bani deoparte din 3.500 de lei pe lună (în condițiile în care, în București, o chirie e undeva pe la 2.000, iar mâncarea sare bine de 1.500) „caută scuze, alibiuri și vinovați în exterior”.

Ați auzit, da? Dacă nu reușești să economisești din salariul minim, nu e de vină inflația, nu e de vină sistemul, nu sunt de vină prețurile la energie. Ești tu. Ești indisciplinat. Îți lipsește „SCOPUL”.

Este fascinant cum supraviețuirea la limita subzistenței este reambalată de un consultant financiar drept „disciplină”. Nu e sărăcie, e virtute. Nu e constrângere, e caracter.

Iată verdictul cinic al domnului Guda pentru cei care nu reușesc acest truc de magie financiară

„Cei care sunt disciplinati, responsabili si au un SCOP reusesc ...… ceilalti cauta scuze, alibiuri si vinovati in exterior.”

Păcatul suprem: Să câștigi mai mult și să nu mai mănânci parizer

La punctul 2, domnul Guda ne servește o porție de consternare însoțită de un emoji trist (😞): „CRESC VENITURILE - CRESC CHELTUIELILE”.

Economistul a descoperit apa caldă și e foarte nemulțumit de temperatura ei. Conform calculelor sale, dacă venitul îți crește cu 5.000 de lei (de la 7.500 la 12.500), ai tupeul fantastic să cheltuiești mare parte din acești bani, în loc să-i depozitezi cuminte la bancă.

Este absolut șocant pentru un consultant financiar să afle că oamenii nu cer măriri de salariu pentru a îmbunătăți indicatorii macroeconomici sau rezervele de lichiditate, ci pentru — țineți-vă bine — a trăi mai bine.

Cine s-ar fi gândit? În universul domnului Guda, probabil că singura justificare morală pentru un salariu dublu este capacitatea de a economisi dublu. Dacă înainte mâncai pateu pe pâine și mergeai cu autobuzul, faptul că acum câștigi 2.500 de euro nu ar trebui să schimbe nimic. Ar trebui să mănânci același pateu, să mergi cu același autobuz și să zâmbești satisfăcut la soldul din cont.

Faptul că îți permiți o mâncare mai bună, o haină care nu e de plastic sau să te duci la un medic privat, este catalogat drept o dezamăgire. E o lipsă de viziune. Ești un risipitor.

Practic, ni se spune că scopul vieții nu e confortul sau bunăstarea, ci acumularea sterilă. Să muncești pe rupte pentru o promovare, dar să trăiești exact ca în studenție – iată visul umed al educației financiare predate de sus. Dacă ai îndrăznit să te bucuri de munca ta, îmi pare rău, l-ai dezamăgit pe domnul Guda.

Dacă ai bani mulți, ți-ai pierdut mințile și „reperele”

Dar stați, că abia acum ajungem la cireașa de pe tortul acestei analize de duminică, momentul în care economistul își dă jos sacoul de consultant și își pune roba de preot propovăduitor. La punctul 3, verdictul este implacabil și scris cu majuscule, să se vadă și din spate: „VENITURILE FOARTE MARI DUC LA RISIPĂ ȘI PIERDEREA REPERELOR”.

Aici, domnul Guda ne anunță că românii care câștigă peste 30.000 de lei (adică acea minoritate care chiar reușește să facă performanță financiară în România) sunt, de fapt, niște cazuri patologice. Odată ce ai sărit de pragul de 6.000 de euro pe lună, gata. Te-ai stricat. Ți-ai pierdut „reperele”.

Ce înseamnă „pierderea reperelor” în viziunea economistului? Înseamnă că în luna decembrie, în loc să pui banii la ciorap ca un hârciog speriat de ziua de mâine, îți permiți să cumperi cadouri familiei si prietenilor, să pleci în vacanțe exotice sau să te bucuri de viață. Pentru economistul nostru, relaxarea financiară nu este un succes, ci un simptom al degradării morale. Dacă nu tremuri pentru fiecare leu, înseamnă că ești un risipitor inconștient.

E fascinantă această psihologie a sărăciei ridicată la rang de virtute: bogatul e vicios atunci când cheltuie, săracul e vinovat pentru că nu strânge. Nimeni nu scapă

Consilierul lui Bolojan și pericolul bunăstării

Partea cu adevărat înfricoșătoare nu e ce scrie domnul Guda pe Facebook, ci faptul că acest om, cu această mentalitate, este consilierul economic al lui Ilie Bolojan.

Dacă aceasta este filosofia economică din spatele reformelor, lucrurile devin mai clare.

Probabil de aici avem și viziunea macroeconomică: majorări de TVA și taxe. Deși, orice manual de economie de clasa a XI-a îți spune limpede că, dacă crești taxele într-o economie fragilă, omori consumul, sufoci privații și blochezi creșterea. Dar cine mai are timp de manuale? E posibil să fi fost scrise de autori cu salarii mari, care și-au „pierdut reperele” și nu înțeleg frumusețea austerității.

Consum mai mic? Afaceri închise? Salarii stagnante? Perfect! Exact mediul ideal pentru o populație disciplinată, smerită și ușor de certat că nu economisește. Dacă nu ai bani, nu ai tentații. E simplu.

Nu mai zic de tăierea a 10% din indemnizațiile mamelor. O măsură splendidă, de o coerență ideologică rară. Până la urmă, ce atâta risipă pe copii? Ce dacă ai un nou-născut? Pampers? Haine noi? Lapte praf de calitate? Niște mofturi burgheze.

Un copil crescut cu bani mulți riscă să-și piardă reperele încă din fașă. Soluția propusă e simplă și atât de tradițională: înapoi la scutecele de pânză, ca acum 40 de ani. Se spală, se fierb la ceaun, se refolosesc. E eco, e responsabil și, cel mai important, te învață ce înseamnă munca.

De ce să dai bani pe igienă modernă, timp câștigat sau un minim confort, când poți oferi mamelor o lecție de viață? Adevărata educație financiară începe din maternitate: arta renunțării.

În concluzie, ni se oferă o alegere clară: mai bine săraci și „cu scop”, decât bogați și fără „repere”.

Mulțumim, domnule consilier, că ne protejați de pericolul suprem: bunăstarea.