Europa pregătește „ziua de după pace” în Ucraina. Concluziile reuniunii de la Paris

În urma unei reuniuni desfășurate marți la Paris, mai multe state europene și parteneri ai Ucrainei au anunțat că lucrează la un set de garanții de securitate care ar urma să intre în vigoare după stabilirea unui armistițiu în războiul dintre Rusia și Ucraina.

În acest context, președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat la postul France 2 că Franța ar putea participa cu „câteva mii” de militari la o misiune de securizare în Ucraina, în ziua „de după pace”. Acesta a subliniat că nu ar fi vorba despre trupe trimise pentru lupte, ci despre o forță destinată menținerii securității și controlului, inclusiv în zona frontierei ruso-ucrainene.

Anunțul lui Macron vine pe fondul discuțiilor accelerate privind modul în care ar putea fi garantată securitatea Ucrainei dacă ostilitățile s-ar opri.

La Paris, europenii și americanii au discutat un cadru de garanții, însă Statele Unite au rămas neclare în privința naturii exacte a angajamentului lor militar, deși, potrivit informațiilor relatate de AFP și Reuters, Washingtonul a susținut pentru prima dată în mod explicit demersul „Coaliției de Voință”.

În același timp, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a salutat existența unor „documente substanțiale” privind garanțiile occidentale, dar a transmis că încă există întrebări deschise, inclusiv cele legate de funcționarea mecanismelor de monitorizare a încetării focului și de sprijinul și finanțarea pe termen lung a armatei ucrainene.

Reuniunea de la Paris a fost urmată de prezentarea unei declarații comune semnate de 35 de țări din „Coaliția de Voință”, o structură formată în principal din state europene, printre care si România, care urmărește să pregătească sprijinul pentru Ucraina într-un scenariu post-conflict.

Potrivit declarațiilor publice, aceste garanții ar urma să se activeze doar după stabilirea unui armistițiu și au ca obiectiv prevenirea reluării războiului și descurajarea unui nou atac al Rusiei.

Un element central al pachetului discutat este ideea unei „forțe multinaționale” care ar putea fi desfășurată în Ucraina după încetarea ostilităților, în paralel cu alte măsuri politice, logistice și de sprijin militar.

Ce a anunțat Emmanuel Macron despre trupe franceze în Ucraina

În interviul acordat postului France 2, Emmanuel Macron a vorbit despre posibilitatea ca armata franceză să participe la operațiuni de control și securizare a frontierei ruso-ucrainene în cazul în care s-ar semna un armistițiu. El a precizat că ar putea fi vorba despre „câteva mii de oameni”, integrați în cadrul operațiunilor externe, trimiși nu pentru a intra în luptă, ci pentru a contribui la o forță de securizare care ar acționa „în ziua de după pace”.

Mesajul central al declarației a fost că Franța ar fi dispusă să sprijine implementarea unui acord de încetare a focului prin prezență militară cu rol de menținere a securității, nu de implicare directă în confruntări.

Macron nu este la prima astfel de declarație. În martie 2025, într-un interviu acordat presei regionale, el a vorbit deja despre intenția de a trimite „câteva mii de soldați” francezi, împreună cu Regatul Unit și statele baltice, nu pentru a lupta, ci pentru a descuraja un nou atac rusesc pe teritoriul ucrainean.

De asemenea, în septembrie 2025, la o reuniune anterioară a „Coaliției de Voință”, condusă în comun de Franța și Regatul Unit, cele două țări s-ar fi „angajat formal” să mobilizeze o forță militară pentru a garanta „siguranța” Ucrainei în fața Rusiei, într-un scenariu de încetare a luptelor.

În același timp, marți, Franța și Marea Britanie au semnat o declarație de intenție privind viitoarea desfășurare a forțelor multinaționale după un armistițiu.

În declarațiile publice, premierul britanic Keir Starmer a spus că acest pas „deschide calea” către un cadru legal în baza căruia forțele britanice, franceze și ale partenerilor ar putea opera pe teritoriul ucrainean. Obiectivele ar include asigurarea securității spațiului aerian și maritim al Ucrainei și sprijinirea refacerii și întăririi forțelor armate ucrainene pentru viitor.

În această logică, trimiterea de efective ar face parte dintr-un plan mai amplu, care nu se rezumă la prezență simbolică, ci urmărește să creeze condiții ca Ucraina să fie mai protejată dacă se ajunge la oprirea luptelor.

Ce conține „Declarația de la Paris” și cum ar urma să funcționeze garanțiile

Potrivit relatărilor, „Declarația de la Paris” ar fi fost adoptată de cele 35 de state ale „Coaliției de Voință” și ar include ideea desfășurării unei forțe multinaționale în Ucraina după încetarea ostilităților, precum și participarea la supervizarea încetării focului, într-un mecanism descris ca fiind sub „conducerea” americană.

Emmanuel Macron a spus că această declarație marchează, pentru prima dată, o „convergență operațională” între coaliție, Ucraina și Statele Unite, în jurul unor garanții de securitate pe care le-a descris drept „solide”.

În interpretarea comunicată public, scopul acestor garanții este ca niciun acord de pace să nu echivaleze cu o capitulare a Ucrainei și să nu lase țara vulnerabilă unei noi agresiuni.

În plan politic, liderii europeni au insistat asupra ideii că „mingea este acum în terenul Rusiei”, adică orice înțelegere reală ar necesita disponibilitate și din partea Moscovei. Premierul polonez Donald Tusk a subliniat că un astfel de cadru „necesită bunăvoință” și din partea agresorului rus.

Totodată, este menționat că Kremlinul s-a opus sistematic oricărei desfășurări militare occidentale în Ucraina, ceea ce indică din start o problemă majoră: chiar dacă statele occidentale pregătesc un plan, acceptarea lui de către Rusia rămâne o necunoscută.

Unele țări europene sunt reticente

În același timp, pozițiile din interiorul Europei nu sunt uniforme. În material se arată că Italia și-a reiterat refuzul de a trimite soldați în Ucraina.

Totodată, Germania ar putea participa la forța multinațională, dar, potrivit cancelarului Friedrich Merz, ar face-o doar dintr-o țară membră NATO vecină cu Ucraina, nu neapărat direct de pe teritoriul ucrainean.

Aceste nuanțe arată că, deși există o direcție comună privind sprijinul pentru Ucraina, modul concret de participare diferă de la stat la stat, iar contururile operaționale ale unei forțe multinaționale rămân încă neclare.

O altă problemă este componenta teritorială a negocierilor. În text se precizează că Moscova continuă să insiste asupra cererilor teritoriale, în special în legătură cu Donbasul, regiune minieră și industrială din estul Ucrainei, inclusiv asupra unor teritorii care ar fi încă sub controlul armatei de la Kiev.

Zelenski a menționat că există idei aflate pe masa negocierilor, inclusiv demilitarizarea teritoriilor disputate, și a sugerat că aceste subiecte ar trebui discutate „la nivel de lideri”, ceea ce arată că negocierile nu sunt doar tehnice, ci profund politice și greu de închis.

În plus, deși discuțiile s-au intensificat și există declarații și documente, perspectiva unui armistițiu este prezentată drept încă „ipotetică”.

Se menționează că întâlnirea dintre Volodimir Zelenski și Donald Trump de la sfârșitul lunii decembrie, precum și convorbirile telefonice dintre Trump și Vladimir Putin, nu au dus la progrese decisive privind concesiile teritoriale cerute de Moscova.

În această situație, planul privind garanțiile și forța multinațională este pregătit ca un scenariu pentru momentul în care s-ar ajunge la o încetare a focului, dar nu este descris ca o realitate iminentă.

SUA și-au anuțat sprijinul dar nu au semnat ”Declarația de la Paris”

Un element important al relatărilor este faptul că, deși Statele Unite sunt considerate esențiale pentru orice arhitectură de securitate credibilă, ele nu ar fi semnat „Declarația de la Paris”, iar detaliile privind rolul american au rămas neclare.

Washingtonul și-a exprimat dorința de a oferi sprijin și că liderii au vorbit despre angajamente obligatorii de a ajuta Ucraina dacă Rusia atacă din nou, dar conturul exact al acestor angajamente nu este încă definit public în mod ferm.

În același timp, trimiși americani au participat la reuniune, ceea ce a fost interpretat de europeni ca un semnal că SUA susțin cadrul general. Sunt menționați Steve Witkoff, trimisul special, și Jared Kushner, ginerele președintelui american Donald Trump, precum și generalul american de rang înalt din Europa, Alexus Grynkewich, care ar fi discutat cu șefii armatelor europene detaliile garanțiilor de securitate. Witkoff a declarat că Trump „susține cu tărie” protocoalele de securitate menite să descurajeze orice atac viitor în Ucraina. Kushner a spus că, dacă Ucraina ajunge la un acord final, trebuie să știe că va beneficia de o descurajare solidă și de „plase de siguranță” reale, astfel încât situația să nu se repete.

Totuși, anumite formulări care ar fi existat într-un proiect de declarație consultat de AFP, precum contribuția americană în materie de „informații și logistică” și angajamentul SUA de a oferi sprijin forței multinaționale „în caz de atac”, nu apar în forma finală a textului.

Cu alte cuvinte, există o diferență între discuțiile despre ce ar putea face SUA și ceea ce a fost consemnat explicit în documentul final. Acesta este motivul pentru care se repetă ideea că rolul american, deși important, rămâne „diluat” sau insuficient de clar în formularea publică finală.

În privința monitorizării încetării focului, o declarație a liderilor coaliției a afirmat că aliații ar participa la un mecanism propus de monitorizare și verificare condus de SUA.

Oficialii au indicat că acest mecanism ar putea implica drone, senzori și sateliți, dar nu trupe americane pe teren, potrivit Reuters.

Zelenski a spus, într-un mesaj publicat pe Telegram, că acordurile sunt un semnal al seriozității cu care Europa și coaliția sunt gata să lucreze pentru „o securitate reală”, însă a adăugat că rămâne de stabilit cum va funcționa monitorizarea și cum va fi sprijinită și finanțată armata ucraineană.

El a mulțumit Statelor Unite pentru disponibilitatea de a oferi sprijin în domenii precum garanțiile de securitate, monitorizarea încetării focului și reconstrucția, menționând totodată că delegația ucraineană va continua discuțiile pe teme cheie.

Un alt punct accentuat în relatare este schimbarea de accent de la simple promisiuni de ajutor militar către ideea de garanții „obligatorii din punct de vedere juridic”. Până de curând, atenția aliaților era descrisă ca fiind orientată mai ales spre livrări militare și spre discuții despre o eventuală forță internațională.

Acum, atenția s-ar muta spre angajamente scrise, care să fie activate în cazul unui nou atac, inclusiv prin instrumente precum utilizarea unor capacități militare, informații, sprijin logistic, inițiative diplomatice și sancțiuni suplimentare.

În același timp, se arată că posibilitatea unei reacții militare ar declanșa probabil dezbateri în multe țări europene, ceea ce explică de ce unele state sunt prudente și de ce formulările publice sunt atent calibrate.