UE a aprobat acordul comercial cu Mercosur, în ciuda opoziției. România a votat pentru, Franța se opune

Statele membre ale Uniunii Europene au aprobat vineri acordul comercial cu blocul sud-american Mercosur, o decizie care deschide calea către semnarea celui mai mare acord de liber schimb încheiat vreodată de UE.

Aprobarea a venit după ani de negocieri și luni de dispută politică, iar România a votat în favoarea acordului, potrivit unui anunț al biroului purtătoarei de cuvânt a Guvernului. În același timp, mai multe state au rămas în opoziție, invocând riscuri pentru sectorul agricol și pentru piețele interne.

Decizia preliminară a fost luată de ambasadorii statelor UE și avea nevoie de susținerea a cel puțin 15 țări care să reprezinte 65% din populația Uniunii. Potrivit Reuters, ambasadorii au aprobat acordul, iar statele membre urmează să trimită confirmarea scrisă mai târziu vineri sau luni. AFP a relatat, la rândul său, că urmează o etapă de confirmare formală în capitale, înainte ca procedura să avanseze.

Diplomații citați de Reuters au precizat că statele membre au termen până la ora 17:00, ora Bruxelles-ului, pentru a-și confirma voturile în scris. Această confirmare este un pas tehnic, dar important, pentru ca decizia politică de vineri să se transforme într-o poziție oficială a Uniunii în procedura de semnare.

Potrivit Politico, Franța, Polonia, Austria, Irlanda și Ungaria și-au exprimat opoziția față de acord. Belgia s-a abținut. În același timp, toate celelalte state au votat pentru semnarea acordului, conform aceleiași surse.

Opoziția a fost una intensă în ultimele luni, cu Franța în prim-plan. Pozițiile critice au fost alimentate în special de temerile privind impactul asupra agriculturii europene, într-un context în care protestele fermierilor au devenit un element constant în mai multe state ale Uniunii.

Ce este Mercosur?

MERCOSUR (Mercado Comun del Sur – Piața Comună a Sudului) este blocul economic sud-american implicat în acest tratat. Statele membre Mercosur cuprinse în acord sunt Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay – cele patru țări fondatoare ale Mercosur (acestea aveau, în 2023, o populație combinată de aproximativ 300 milioane locuitori și un PIB însumat de peste 2 trilioane de dolari).

Inițial, Mercosur a inclus și Venezuela (care a aderat ca membru plin în 2012). În decembrie 2016, partenerii Mercosur au suspendat temporar Venezuela pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate (neadaptarea legislației interne la regulile Mercosur) și, ulterior, în august 2017, au decis suspendarea pe termen nedeterminat a Venezuelei, invocând încălcarea normelor democratice și abuzuri ale regimului de la Caracas.

Mercosur mai are și alți parteneri asociați sau candidați, precum Bolivia – în proces de aderare – și asociați ca Chile, Peru etc., dar aceștia nu sunt parte la acest acord de liber schimb.

De ce acordul este considerat miza majoră a politicii comerciale a UE

Acordul UE–Mercosur este descris ca fiind cel mai mare acord de liber schimb încheiat vreodată de Uniunea Europeană. Negocierile au început în urmă cu peste 25 de ani, iar finalizarea lor a fost urmată de dispute politice legate de agricultură, standarde și echilibrul dintre deschiderea piețelor și protejarea sectoarelor vulnerabile.

Comisia Europeană, care a încheiat negocierile în urmă cu un an, și state precum Germania și Spania susțin că acordul este un instrument important pentru deschiderea unor noi piețe. Reuters arată că argumentul central al taberei pro-acord este nevoia de a compensa pierderile comerciale cauzate de taxele vamale americane și de a reduce dependența de China, inclusiv prin asigurarea accesului la minerale esențiale.

În termeni simpli, un acord de liber schimb urmărește reducerea costurilor și a obstacolelor pentru companii atunci când exportă sau importă. În cazul de față, miza este dublă: pe de o parte, firmele europene ar putea vinde mai ușor pe piețele din America de Sud; pe de altă parte, produsele din Mercosur ar putea intra mai ușor în UE, inclusiv în sectoare unde competiția este sensibilă, cum este agricultura.

Opozanții, în frunte cu Franța, cel mai mare producător agricol al Uniunii Europene, susțin că acordul riscă să crească importurile de produse alimentare mai ieftine, inclusiv carne de vită, carne de pasăre și zahăr, ceea ce ar putea submina producătorii agricoli din UE. Reuters notează că aceste temeri au fost invocate repetat în dezbaterea publică, pe fondul presiunii interne asupra guvernelor.

Disputa reflectă o tensiune clasică în politica comercială: beneficiile sunt, de regulă, mai vizibile pentru sectoarele orientate spre export, în timp ce riscurile sunt resimțite mai acut de sectoarele expuse la importuri competitive. În agricultură, diferențele de costuri și de standarde invocate de fermieri pot amplifica percepția de concurență inegală, iar acest lucru se traduce rapid în presiune politică.

În Franța, disputa are și o dimensiune politică internă. Reuters menționează că agricultorii au lansat proteste în întreaga UE, iar în Franța au blocat joi drumurile. În plus, guvernul de la Paris se confruntă cu două moțiuni de cenzură, din partea partidelor de opoziție, ceea ce ridică nivelul de sensibilitate al oricărei decizii care poate fi interpretată ca afectând veniturile fermierilor.

În Polonia au avut loc proteste vineri, într-un semnal că opoziția nu este limitată la un singur stat și că subiectul are potențial de mobilizare în zonele rurale și în sectoarele agroalimentare.

Ministra franceză a agriculturii, Annie Genevard, a declarat joi că lupta nu s-a terminat și s-a angajat să lupte pentru respingerea acordului. Declarația indică faptul că, dincolo de votul de vineri, disputa se mută spre etapele următoare ale procesului, inclusiv spre votul din Parlamentul European.

Poziția României și explicația votului în favoarea acordului

România a votat în favoarea acordului UE–Mercosur după ce a solicitat și a obținut garanții suplimentare, menite să protejeze piețele naționale, a anunțat biroul purtătoarei de cuvânt a Guvernului. Mesajul oficial pune accent pe ideea că sprijinul a fost condiționat de introducerea unor instrumente care să limiteze riscurile pentru producătorii interni, în special pentru fermieri.

Guvernul a precizat că, pentru produsele agricole, acordul include mecanisme de protecție sau de salvgardare care funcționează ca o „frână de urgență” asupra importurilor din țările Mercosur. Conform aceleiași informări, mecanismul se poate activa la o creștere de numai 5% a prețurilor și volumelor de import, la cererea unui singur stat membru sau a reprezentanților din sectorul agricol.

Tot potrivit guvernului, au fost întărite măsurile privind controalele sanitar-veterinare și fitosanitare în Europa și auditurile sanitar-veterinare și fitosanitare în țările terțe. În termeni accesibili, acest lucru înseamnă că autoritățile europene vor urmări mai atent respectarea regulilor pentru sănătatea animalelor și a plantelor, precum și standardele de siguranță alimentară, iar verificările nu ar trebui să fie doar pe hârtie, ci și prin controale și audituri.

Diferențe între mesajul guvernului și pozițiile exprimate de Ministerul Agriculturii

În România, discuția despre acord a avut nuanțe diferite în interiorul administrației. Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin-Ionuț Barbu, și-a exprimat în mai multe rânduri opoziția față de semnarea acordului și a spus chiar vineri că a cerut la Bruxelles garanții suplimentare pentru fermierii români.

Barbu a afirmat că nu a semnat Memorandumul înaintat de Ministerul Economiei cu privire la Acordul UE–Mercosur. El a scris că a cerut garanții suplimentare și menținerea unei politici agricole comune echitabile, care să ofere sprijin fermelor și satelor românești. Mesajul său indică o preocupare legată de impactul concurenței externe asupra fermelor, dar și o temă mai largă: cum sunt distribuite sprijinul și regulile în cadrul Politicii Agricole Comune.

Potrivit unui comunicat al MADR, ministrul a participat miercuri și joi la Reuniunea miniștrilor agriculturii din Uniunea Europeană, dedicată discuțiilor politice privind viitorul Politicii Agricole Comune și Acordului UE–Mercosur. La discuții au participat Christophe Hansen, comisarul european pentru agricultură și alimentație, Maros Sefcovic, comisarul european pentru comerț și securitate economică, și Oliver Varhelyi, comisarul european pentru sănătate și bunăstarea animalelor.

În mesajul său public, ministrul a subliniat că acordul trebuie să garanteze că importurile din state terțe respectă standarde echivalente celor aplicabile fermierilor din UE, inclusiv în domeniul siguranței alimentare, protecției mediului, utilizării pesticidelor sau bunăstării animalelor. Tot el a cerut ca produsele care intră pe piața europeană să fie testate în laboratoarele fiecărui stat membru, în cadrul controlului fitosanitar și sanitar-veterinar.

Ministrul a mai cerut ca acordul să prevadă posibilitatea de suspendare în situația unei depășiri a volumului de importuri în condiții preferențiale cu 5% față de media ultimilor trei ani sau în situația în care se constată o afectare a prețurilor cu mai mult de 5% față de media ultimilor trei ani. În același mesaj, a invocat și ideea că fiecare stat membru ar trebui să poată licenția operatorii economici care realizează import-export de produse agroalimentare.

Declarațiile președintelui Nicușor Dan

Pe 19 decembrie, după Consiliul European de la Bruxelles, președintele Nicușor Dan a anunțat că România susține acordul. El a explicat că România a avut rezerve cu trei-patru luni înainte, în urma discuțiilor cu agricultorii, dar că aceste rezerve au fost depășite în urma discuțiilor.

Nicușor Dan a spus că, în general, acordul este util pentru Europa și, implicit, pentru România, deoarece deschide o piață mare în America de Sud. El a adăugat că acordul este negociat de mult timp, este detaliat pe multe capitole și include clauze care permit aplicarea unor măsuri de protecție dacă o anumită marfă „invadează” piața europeană și depășește un anumit procent. Mesajul președintelui se aliniază ideii de echilibru între deschiderea economică și instrumente de protecție în caz de perturbare.

Ce prevede acordul UE–Mercosur și ce sectoare sunt vizate

Documentele privind acordul descriu un tratat amplu, negociat timp de peste 20 de ani, care ar crea una dintre cele mai mari zone comerciale din lume, acoperind aproape 800 de milioane de persoane.

Obiectivul principal este creșterea schimburilor comerciale și a investițiilor între Uniunea Europeană și țările Mercosur, prin eliminarea barierelor vamale și de reglementare, stimularea exporturilor și consolidarea relațiilor economice și politice între cele două blocuri.

Din punct de vedere al comerțului cu bunuri, acordul prevede eliminarea a peste 90% din taxele vamale de ambele părți. Mercosur se angajează să elimine treptat 91% din tarifele aplicate bunurilor importate din UE, în special în sectoare precum autoturismele, piesele auto, utilajele industriale, produsele chimice, îmbrăcămintea și produsele farmaceutice. UE, la rândul său, va elimina aproximativ 92% din tarifele pentru importurile din țările Mercosur.

În același timp, pentru produsele agricole considerate sensibile au fost convenite concesii limitate, prin contingente tarifare, adică cote de import.

Acordul menționează o cotă anuală de 99.000 de tone de carne de vită la un tarif preferențial de 7,5%, precum și cote pentru zahăr de 180.000 de tone pe an și pentru carne de pasăre de 100.000 de tone pe an. Documentele arată că UE va menține limite la importurile de produse precum carnea de vită, carnea de porc, etanolul, mierea și zahărul, cu scopul de a proteja fermierii europeni.

Pe de altă parte, țările Mercosur ar urma să elimine tarifele la numeroase produse agroalimentare europene, iar acordul include și cote fără taxe pentru exporturile europene de brânzeturi și produse lactate. Logica economică este că fiecare parte își protejează sectoarele cele mai sensibile și încearcă să obțină acces mai bun acolo unde are interes de export.

Servicii, investiții și achiziții publice, dincolo de tarifele vamale

Acordul nu se limitează la bunuri. Documentele includ capitole dedicate comerțului cu servicii și investiții, cu scopul de a permite firmelor europene acces mai larg pe piețele de servicii din Mercosur, inclusiv în domenii precum telecomunicațiile, transporturile și serviciile financiare. În plus, acordul vizează facilitarea investițiilor reciproce și stabilește norme pentru protejarea investitorilor.

Un capitol important se referă la achizițiile publice. Țările Mercosur își deschid piețele de achiziții guvernamentale pentru companiile din UE, astfel încât firmele europene să poată participa la licitații publice în Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay în condiții de egalitate cu firmele locale. Pentru companii, aceasta poate însemna acces la contracte publice care, în multe piețe, sunt un motor major pentru proiecte de infrastructură, servicii și furnizare de echipamente.

Indicații geografice și reguli pentru proprietatea intelectuală

Acordul include dispoziții privind drepturile de proprietate intelectuală și protejarea indicațiilor geografice. Documentele menționează că țările Mercosur s-au angajat să protejeze circa 350 de indicații geografice europene, pentru a preveni imitațiile locale. În același timp, UE va recunoaște și proteja produse originare din Mercosur, cum sunt cachaça și vinul Mendoza.

În practică, astfel de prevederi sunt importante pentru producătorii care își bazează competitivitatea pe reputație, origine și calitate. Ele reduc riscul ca nume consacrate să fie folosite pentru produse care nu respectă originea sau standardele asociate.

Standardele sanitare și fitosanitare

Documentele subliniază că acordul nu ar trebui să compromită standardele europene privind siguranța alimentară sau sănătatea publică. Este menționat explicit principiul precauției, care permite autorităților să ia măsuri pentru protejarea sănătății oamenilor, animalelor, plantelor și a mediului chiar și atunci când există incertitudine științifică. Totodată, produsele importate din Mercosur ar trebui să respecte normele sanitare ale UE, iar UE își rezervă dreptul de a refuza importuri care nu corespund acestor standarde.

Aceasta este una dintre temele centrale ale dezbaterii: cum se verifică în mod real, în practică, respectarea standardelor, și cât de repede pot fi activate măsurile de protecție atunci când apar semnale de perturbare pe piață sau probleme de conformitate.

Mecanismele de salvgardare și „frâna de urgență” invocată de România

Atât documentele acordului, cât și comunicarea Guvernului României pun accent pe mecanismele de salvgardare. Ideea este că, dacă importurile unui produs cresc brusc și amenință un sector intern, se pot introduce temporar măsuri de protecție. În mesajul transmis vineri, guvernul de la București a prezentat acest mecanism ca o „frână de urgență” pentru importurile de produse agricole din Mercosur.

Guvernul a indicat praguri de 5% pentru creșteri ale prețurilor și volumelor de import, cu activare la cererea unui singur stat membru sau a reprezentanților din sectorul agricol. Într-o dezbatere în care criticii se tem de efecte rapide asupra prețurilor interne, astfel de praguri sunt prezentate ca un instrument de reacție rapidă. În același timp, discuția politică rămâne legată de aplicarea concretă: ce date sunt folosite, cât de repede se poate interveni și cum se evită blocaje administrative.

Argumentele economice ale susținătorilor și cifrele legate de tarife

Într-un context comercial dificil, Comisia Europeană și unele state consideră acordul un instrument de deschidere a piețelor. Reuters notează că susținătorii îl văd ca parte a eforturilor de a compensa pierderile comerciale legate de taxele vamale americane și de a reduce dependența de China, inclusiv prin acces la minerale esențiale.

Din punct de vedere al reducerii taxelor, acordul ar elimina taxe în valoare de 4 miliarde de euro asupra exporturilor UE. Documentele și datele prezentate arată și nivelurile ridicate ale tarifelor în Mercosur: 35% pentru piese auto, 28% pentru produse lactate și 27% pentru vinuri. În astfel de condiții, scăderea tarifelor poate avea un efect direct asupra prețului final al produselor europene pe piețele din America de Sud și, implicit, asupra competitivității exportatorilor.

UE și Mercosur speră să extindă comerțul cu mărfuri în mod egal, în valoare de 111 miliarde de euro în 2024. Exporturile UE sunt descrise ca fiind dominate de mașini, produse chimice și echipamente de transport, în timp ce exporturile Mercosur se concentrează pe produse agricole, minerale, celuloză și hârtie. Aceste profile diferite explică de ce acordul este perceput ca o deschidere majoră pentru industrie, dar și ca un potențial factor de presiune pentru agricultura europeană.

Concesii și măsuri anunțate pentru a convinge statele sceptice

Pentru a-i convinge pe sceptici, Comisia Europeană a pus în aplicare măsuri de salvgardare care pot suspenda importurile de produse agricole sensibile.

În plus, au fost întărite controalele la import, în special în ceea ce privește reziduurile de pesticide, a fost înființat un fond de criză, a fost accelerat sprijinul pentru agricultori și Comisia s-a angajat să reducă taxele de import pentru îngrășăminte.

Reuters arată că aceste concesii nu au fost suficiente pentru a câștiga Polonia sau Franța, însă Italia pare să fi trecut de la un „nu” în decembrie la un „da” vineri. Această schimbare de poziție a contat în ecuația majorității necesare, având în vedere regulile de vot din UE și necesitatea unei combinații de state și populație pentru adoptarea deciziei.

Ce urmează după aprobarea preliminară

După confirmarea scrisă a voturilor, decizia deschide calea pentru ca președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să semneze acordul cu partenerii Mercosur: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Semnarea este o etapă politică majoră, însă nu înseamnă automat intrarea în vigoare.

Parlamentul European va trebui, de asemenea, să aprobe acordul înainte ca acesta să poată intra în vigoare. În practică, aceasta înseamnă că disputa politică se va muta de la nivelul guvernelor către dezbaterea europeană din legislativ, unde argumentele economice, sociale și legate de agricultură vor fi reluate, iar presiunea publică poate influența pozițiile grupurilor politice.

De ce acordul a rămas blocat atât timp

Negocierile pentru acord au durat peste două decenii, iar textul a rămas mult timp în zona de controversă. În Europa, acordul a devenit un punct de întâlnire între mai multe teme: politica comercială, protecția agriculturii, standardele de producție și presiunea socială exprimată prin proteste.

În Franța, pe lângă protestele fermierilor și blocarea drumurilor, contextul politic este complicat de existența a două moțiuni de cenzură, menționate de Reuters.

În Polonia, protestele de vineri arată că tema nu este doar una tehnică, ci și una care poate alimenta tensiuni interne. În astfel de condiții, voturile guvernelor reflectă atât calcule economice, cât și un echilibru politic intern, în care agricultorii reprezintă un electorat mobilizat și vocal.

Votul de vineri nu închide disputa

Aprobarea statelor membre este un prag important, dar nu este finalul procesului. Urmează semnarea, apoi votul din Parlamentul European. În paralel, protestele și criticile pot continua, iar guvernele care s-au opus pot încerca să influențeze dezbaterea publică și politică în etapele următoare.

Declarația ministrului francez al agriculturii, Annie Genevard, potrivit căreia lupta nu s-a terminat, sugerează că opoziția va căuta canale de blocaj sau de renegociere. În același timp, susținătorii acordului vor încerca să arate beneficiile economice, în special prin prisma reducerii tarifelor și a accesului la o piață mare.

În centrul disputei rămâne o întrebare practică: cum se aplică în realitate clauzele de protecție și cum se menține echilibrul între deschiderea piețelor și protejarea sectoarelor vulnerabile.

Pentru state precum România, această întrebare este legată de mecanismele prezentate drept „frână de urgență” și de întărirea controalelor sanitar-veterinare și fitosanitare, elemente pe care guvernul le-a prezentat ca rezultate ale negocierii și condiții pentru votul favorabil.

În concluzie, aprobarea acordului UE–Mercosur de către statele membre marchează o etapă decisivă într-un dosar vechi de decenii, dar nu încheie disputa. România s-a aliniat taberei pro-acord, invocând garanții pentru agricultură, în timp ce Franța, Polonia, Austria, Irlanda și Ungaria au rămas în opoziție, iar Belgia s-a abținut.

Următorii pași, de la confirmarea scrisă și semnare până la votul din Parlamentul European, vor decide dacă acordul va trece de faza politică și va ajunge să producă efecte în economie.