Cum e corect: „să fi” sau „să fii”?
Fă testul acum și vezi dacă stăpânești corect formele „să fi” și „să fii”. Durează 1 minut. Vezi și cum au răspuns alții.
Una dintre cele mai frecvente greșeli din limba română este confuzia dintre „să fi” și „să fii”. Mulți oameni le folosesc, însă doar una este corectă în majoritatea situațiilor.
👉 „Să fii” este forma corectă atunci când verbul este a fi, la conjunctiv prezent, persoana a II-a singular.
Exemple corecte:
Regulă practică:
Dacă propoziția se referă la prezent sau viitor și poate fi reformulată cu „să devii” sau „vei fi”, forma corectă este „să fii”.
Forma „să fi” este corectă doar în situații specifice, când verbul este la conjunctiv perfect, un timp care exprimă o acțiune petrecută anterior.
Exemple corecte:
Atenție: aceste construcții sunt mai rare în vorbirea de zi cu zi, dar sunt perfect corecte gramatical.
Confuzia dintre „să fi” și „să fii” apare din mai multe motive:
Statistic vorbind, în exprimarea uzuală, „să fii” este forma corectă în majoritatea cazurilor.
Înlocuiește expresia cu „să devii” sau cu „ești”.
Dacă propoziția are sens → să fii
Dacă exprimă o acțiune deja realizată → să fi
Exemplu:
Fă testul acum și vezi dacă stăpânești corect formele „să fi” și „să fii”. Durează 1 minut. Vezi și cum au răspuns alții.
Verbul a fi exprimă o stare dorită, aflată în prezent sau viitor. Este conjunctiv prezent, persoana a II-a singular.
Acțiunea „a greși” este deja petrecută. Construcția exprimă o presupunere despre trecut → conjunctiv perfect (să fi + participiu).
Se exprimă o cerință generală, valabilă din prezent în viitor. Nu este vorba despre o acțiune trecută → să fii.
„Sănătos” și „optimist” sunt stări, nu acțiuni încheiate. Dorința vizează prezentul sau viitorul → să fii.
Construcția indică o acțiune nerealizată în trecut. Apare tiparul: să fi + participiu → timp trecut.
Acțiunea „a înțelege” este deja consumată → să fi (conjunctiv perfect).
Nu este vorba de o acțiune trecută, ci de o calitate / stare → să fii.
Se face referire la o stare prezentă sau posibilă, deci verbul a fi este la conjunctiv prezent → să fii.
Subiectul este la persoana a III-a singular („el”) → forma corectă este să fie, nu „să fii/fi”.
Ești cu un pas mai informat.
Spune-ți părerea!
Lasă un comentariu mai jos și spune-ne cum vezi tu lucrurile. Părerea ta contează!