Cum se calculează pensia în România în 2026 - formula oficială explicată simplu

În acest ghid complet, explicat pe scurt și clar, afli:

• ce lege se aplică în 2026 și cui i se adresează;
• care sunt elementele care îți cresc sau îți scad pensia (vechime, salariu, punctaj, valoarea punctului);
• formula de calcul, explicată pas cu pas, fără limbaj complicat;
• exemple concrete pentru 15, 25 și 35+ ani de muncă (cele mai căutate situații);
• ce poți face dacă pensia ți se pare calculată greșit și când se poate recalcula.

La final, vei ști exact ce contează cel mai mult pentru suma pe care o vei primi și cum să verifici din timp dacă ai toate perioadele și veniturile corect înregistrate.

Ce trebuie să știi despre calculul pensiei înainte de pensionare

Mulți români descoperă abia în momentul pensionării că pensia pe care o primesc este mai mică decât se așteptau. Nu pentru că au muncit puțin, ci pentru că nu au știut cum se calculează pensia și ce detalii aparent minore pot face diferențe de sute de lei pe lună.

Calculul pensiei nu este intuitiv. Nu este suficient să știi doar câți ani ai muncit sau ce salariu ai avut la final de carieră. Contează fiecare perioadă de cotizare, fiecare venit raportat și modul în care acestea sunt transformate în punctaj de pensie, conform legii în vigoare în 2026.

Una dintre cele mai frecvente greșeli este presupunerea că „statul calculează automat totul corect”. În realitate, există situații în care:

• lipsesc ani din stagiul de cotizare,
• anumite venituri nu apar în evidențele Casei de Pensii,
• sporuri sau prime nu sunt luate în calcul,
• formula de calcul este înțeleasă greșit.

Toate aceste erori duc la o pensie mai mică pe viață, nu doar la o diferență temporară.

De aceea, înainte de a depune dosarul de pensionare, este esențial să știi care sunt regulile de bază, ce spune legea și cum se ajunge efectiv la suma finală.

Legea pensiilor: ce reguli se aplică în calculul pensiei în 2026

În 2026, pensia se calculează după Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, aceasta fiind legea aflată în vigoare și aplicată de casele de pensii din România.

Pe scurt, această lege spune cum se adună munca ta de o viață și cum se transformă în bani, lună de lună, după pensionare.

Ce stabilește concret legea

Legea pornește de la un principiu simplu: pensia depinde de cât ai contribuit, cât timp ai contribuit și ce venituri ai avut.

Nu contează doar ultimul salariu și nici doar numărul de ani lucrați. Contează:

• toate veniturile pentru care s-a plătit contribuția la pensie;
• toate perioadele de muncă recunoscute oficial;
• modul în care aceste informații sunt transformate într-un punctaj.

Dacă un venit sau un an de muncă nu apare în evidențele oficiale, el nu intră în calcul, chiar dacă tu știi că ai lucrat.

Pentru cine se aplică legea

Această lege se aplică tuturor persoanelor din sistemul public de pensii, adică majorității românilor care au lucrat:

• cu contract de muncă;
• în sectorul public sau privat;
• ca persoane care au plătit contribuții (ex: PFA, activități independente).

Nu intră aici pensiile militare sau alte pensii speciale, care se calculează după legi separate.

Ce s-a schimbat față de anii anteriori

Față de sistemul vechi, schimbarea majoră nu este doar în lege, ci în modul concret în care se calculează vechimea în muncă.

Legea nr. 360/2023 stabilește ce este stagiul de cotizare, dar NU explică pas cu pas cum se transformă zilele lucrate în ani de vechime. Acest lucru este clarificat ulterior prin:

• Normele de aplicare ale legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024
• Ordinul CNPP nr. 342/2025, publicat în Monitorul Oficial nr. 597/26.06.2025, care aprobă procedura tehnică de calcul

Concret, din 2025–2026:

• angajatorii și evidențele Casei de Pensii raportează zile lucrătoare;
• aceste zile NU sunt considerate automat vechime;
• ele sunt transformate în zile calendaristice, printr-o formulă standard aplicată de casele teritoriale de pensii.

Această procedură înlocuiește vechiul Ordin nr. 59/2014, care nu mai este aplicabil.

Care sunt factorii care influențează pensia finală

Pensia nu se stabilește „din ochi” și nici doar după vârstă. În 2026, suma pe care o vei primi este rezultatul unui calcul matematic, bazat pe câțiva factori foarte clari, stabiliți de lege și de procedurile Casei de Pensii.

Dacă înțelegi aceste elemente, vei înțelege imediat:

• de ce două persoane cu aceeași vechime pot avea pensii diferite;
• de ce un salariu mare pe puțini ani nu garantează o pensie mare;
• unde apar pierderile de bani.

În continuare, le luăm pe rând, exact cum sunt folosite în calcul.

Stagiul de cotizare – ce înseamnă, de fapt

Stagiul de cotizare reprezintă totalul perioadelor pentru care s-au plătit contribuții la pensie. Nu este același lucru cu „anii lucrați”.

În 2026:

• stagiul se calculează pe baza zilelor lucrate, transformate în zile calendaristice;
• contează doar perioadele pentru care există contribuții plătite și înregistrate;
• dacă o perioadă nu apare în evidențele oficiale, ea nu intră în calcul, indiferent dacă tu știi că ai muncit.

Aici apar frecvent problemele cu ani lipsă, contracte incomplete sau perioade neclar raportate.

Stagiul complet vs. stagiul minim

Legea face o diferență importantă între cele două:

Stagiul minim este pragul de la care ai dreptul la pensie. Dacă nu îl îndeplinești, nu poți primi pensie contributivă.

Stagiul complet este cel care influențează direct nivelul pensiei. Cu cât te apropii sau îl depășești, cu atât punctajul tău final este mai bun.

Mulți oameni au stagiul minim, dar nu stagiul complet — iar asta se vede clar în sumă.

Venitul brut luat în calcul

Nu contează cât „primeai în mână”, ci venitul brut pentru care s-a plătit contribuția la pensie.

Aici intră:

• salariul de bază;
• anumite sporuri și adaosuri, dacă au fost impozitate și declarate;
• veniturile pentru care există dovadă oficială.

Dacă un venit nu a avut contribuție CAS sau nu a fost raportat, nu ajută pensia, oricât de mare ar fi fost.

Punctajul anual

Pentru fiecare an de muncă, venitul tău este comparat cu salariul mediu brut din acel an.

Rezultatul acestui raport este punctajul anual.

Simplu spus:

• salariu sub medie → punctaj mai mic;
• salariu peste medie → punctaj mai mare;
• ani mulți cu punctaj mic pot trage pensia în jos.

Toate punctajele anuale se adună într-un punctaj total.

Valoarea punctului de pensie

Ultimul pas este transformarea punctajului în bani.

Punctajul total se înmulțește cu valoarea punctului de referință, stabilită prin lege pentru anul respectiv.

De aceea, dacă valoarea punctului stagnează, pensiile nu cresc automat, iar majorările apar doar dacă există decizie legală explicită.

Formula oficială de calcul a pensiei explicată pas cu pas

Ca să afli pensia, nu e suficient să știi „câți ani ai muncit”. Casa de Pensii pornește de la datele declarate (zile lucrate și venituri), le transformă în stagiu de cotizare și punctaj, iar abia la final iese suma în lei.

Pasul 1: Se calculează vechimea reală (stagiul de cotizare)

Casa de Pensii NU pornește de la „ani lucrați”, ci de la zile. Tot calculul vechimii se face de jos în sus, în această ordine:

1.1. Se pleacă de la zilele declarate pentru fiecare lună.

Pentru fiecare lună din viața ta de muncă există date transmise oficial:

• de angajator (pentru muncă);
• de alte instituții (pentru șomaj, concedii medicale etc.).

Aceste date NU sunt direct ani sau luni, ci:

• zile lucrate;
• zile de concediu medical;
• zile de șomaj;
• zile în condiții speciale sau deosebite.

Toate sunt zile, nu vechime.

1.2. Se adună zilele dintr-o lună (dar există plafon)

Într-o lună, o persoană poate avea:

• mai mulți angajatori;
• muncă + concediu medical;
• muncă + șomaj.

Procedura spune clar: nu ai voie să depășești numărul de zile lucrătoare din luna respectivă.

Dacă, pe hârtie, apar mai multe zile decât are luna, Casa de Pensii le plafonează și se păstrează zilele cu prioritate (în funcție de tipul lor).

Asta înseamnă că nu poți câștiga vechime dublă într-o lună, chiar dacă ai avut mai multe surse de venit.

1.3. Zilele lucrătoare sunt transformate în zile calendaristice

Aici este marea schimbare față de cum gândește lumea. Zilele lucrate NU sunt automat zile de stagiu.

Pentru fiecare lună:

• se calculează câte zile lucrate ai avut;
• acestea sunt raportate la câte zile lucrătoare avea luna;
• rezultă un număr de zile calendaristice de stagiu.

Dacă ai lucrat toată luna, atunci primești stagiul complet al lunii. Dacă ai lucrat jumătate de lună, primești doar jumătate de stagiu.

Nu există „rotunjiri” în favoarea ta.

1.4. Se determină stagiul lunar

După conversie, fiecare lună are un anumit număr de zile calendaristice de stagiu. Aceste zile reprezintă stagiul lunar.

Dacă într-o lună nu există zile declarate, atunci stagiul acelei luni este zero.

1.5. Se adună toate lunile

La final, toate zilele calendaristice de stagiu se adună. Rezultatul se exprimă în ani, luni și zile. Acesta este stagiul total de cotizare.

Abia acum poți spune „am X ani de vechime”.

Pasul 2: Cum se calculează punctajul pe baza vechimii și a salariului

După ce Casa de Pensii a stabilit stagiul de cotizare real (ani, luni și zile), începe partea care influențează direct pensia: punctajul.

Important de înțeles: vechimea fără salariu nu valorează nimic, iar salariul fără vechime nu ajută pe deplin.

Cum se calculează punctajul, simplu

Pentru fiecare perioadă lucrată:

• Se ia venitul brut pentru care s-a plătit contribuția la pensie.
• Acest venit este raportat la salariul mediu brut din perioada respectivă.
• Se obține un punctaj.

Dacă ai lucrat o perioadă incompletă (luni sau zile), punctajul acelei perioade este proporțional mai mic. El se calculează DOAR pentru stagiul efectiv realizat la Pasul 1.

Asta înseamnă că o lună „pe jumătate” contează și la vechime, și la punctaj (dar mai puțin).

Legătura directă dintre vechime și punctaj

Aici apare confuzia multor oameni.

Două persoane pot avea:

• același salariu;
• dar stagiul diferit → punctaj diferit.

Sau:

• aceeași vechime;
• dar salarii diferite → punctaj diferit.

Punctajul este rezultatul combinației dintre cele două.

Pasul 3: Se adună toate punctajele

După ce se calculează punctajul pentru fiecare perioadă, toate punctajele se adună. Rezultatul este punctajul total realizat.

Aici se văd clar:

• anii slab plătiți;
• perioadele lipsă;
• pauzele din activitate.

Ele nu se șterg și nu se „compensează” automat.

Pasul 4: Cum se ajunge la suma pensiei

Ultimul pas, pentru calcului pensiei, este pur matematic. Formula este:

Pensia lunară = punctajul total × valoarea punctului de referință

Valoarea punctului de pensie este stabilită prin lege, este aceeași pentru toată lumea și se poate modifica doar prin decizie legală.

Din acest moment, suma este stabilită. Dacă există probleme, ele pot fi corectate doar prin recalculare, nu prin „reanalizare”.

După ce înțelegi formula, următorul pas este să vezi cum poți afla, concret, ce pensie vei avea înainte de pensionare, pe baza datelor tale reale.

Exemplu concret de calcul al pensiei

Cifrele sunt exemple orientative, folosite ca să înțelegi mecanismul. Casa de Pensii folosește exact aceleași etape, dar cu datele reale din evidențe.

Pensie calculată pentru 25 de ani de muncă (aproape fără întreruperi)

Datele de plecare (scenariul nostru):

• Perioadă totală analizată: 25 ani calendaristici
• Salariul mediu brut realizat: 5.000 lei
• Salariul mediu brut pe economie: 5.000 lei
• Perioade fără job: 2 luni
• Restul perioadei: contract full-time
• Presupunem luni normale, cu 21 zile lucrătoare

PASUL 1 – Calculul stagiului de cotizare (vechimea REALĂ)

Transformăm anii în luni

• 25 ani × 12 luni = 300 luni calendaristice

Scădem lunile fără job

• 300 luni − 2 luni = 298 luni cu activitate

Cele 2 luni fără job:

• nu există zile declarate
• NU generează stagiu de cotizare

Calculăm stagiul din lunile lucrate

În exemplul nostru, lunile lucrate sunt luni complete (inclusiv concediu de odihnă). Deci fiecare lună dă stagiu complet: 1 lună completă = 30 zile calendaristice stagiu

• 298 luni × 30 zile = 8.940 zile de stagiu

Transformăm zilele în ani de stagiu

• 8.940 / 365 ≈ 24,49 ani

PASUL 2 – Calculul punctajului anual

Formula simplă (exact cea aplicată):

Punctaj anual = salariul tău / salariul mediu pe economie

5.000 / 5.000 = 1 punct/a

Pentru fiecare an COMPLET lucrat, persoana obține 1 punct de pensie.

PASUL 3 – Calculul punctajului total

Aici intervine legătura directă cu stagiul:

Punctaj total = punctaj anual × ani de stagiu

1 × 24,49 = 24,49 puncte

Cele 2 luni fără job NU dau punctaj, pentru că NU dau stagiu.

PASUL 4 – Calculul pensiei în bani

Folosim o valoare orientativă a punctului de referință. Pentru 2026, punctul de pensie este de 81 lei.

Formula finală:

Pensia = punctaj total × valoarea punctului

24,49 × 81 ≈ 1.983 lei / lună

Cum influențează vechimea în muncă valoarea pensiei

După exemplul concret de mai sus, un lucru devine clar: vechimea este unul dintre cei mai importanți factori care influențează pensia. Nu doar că îți dă dreptul la pensie, dar îți influențează direct cât primești în fiecare lună, pentru tot restul vieții.

Problema este că majoritatea oamenilor înțeleg vechimea greșit. Ei se raportează la „ani munciți”, când, în realitate, Casa de Pensii lucrează cu stagiu de cotizare efectiv, rezultat din zile, luni și ani calculați strict după evidențe.

Ce se întâmplă dacă nu ai stagiul complet

Dacă nu ai stagiul complet de cotizare, pensia nu este „tăiată” arbitrar. Ea este pur și simplu mai mică, pentru că:

• ai mai puțini ani care produc punctaj;
• aduni mai puține puncte totale;
• formula finală produce o sumă mai mică.

Chiar și diferențe aparent mici (câteva luni sau 1–2 ani lipsă) se văd în bani. Ele nu dispar și nu se estompează în timp.

Cât pierzi dacă îți lipsesc ani de cotizare

Atunci când îți lipsesc ani de cotizare, pierderea nu apare brusc și nu se vede ca o „penalizare” aplicată de Casa de Pensii. Ea apare natural din modul în care se face calculul, pentru că fiecare an lipsă înseamnă, pur și simplu, mai puțin punctaj acumulat.

Pensia se construiește în timp. Fiecare an lucrat adaugă puncte, iar fiecare an nelucrat sau fără contribuții nu adaugă nimic. De aceea, dacă într-o carieră de 25 de ani îți lipsesc unul sau doi ani de cotizare, nu pierzi doar dreptul la acei ani, ci pierzi toate punctele pe care le-ai fi obținut în acea perioadă.

Consecința directă este că punctajul total scade, iar formula de calcul produce o pensie mai mică. Nu contează dacă lipsesc ani la începutul sau la sfârșitul carierei: efectul este același, pentru că fiecare punct lipsă se traduce într-o sumă mai mică plătită lunar, pe termen nelimitat.

Chiar și o pierdere aparent mică, de exemplu un an fără cotizare, poate însemna bani mai puțini în fiecare lună. Această diferență nu dispare în timp și nu se „echilibrează” prin indexări, deoarece procentul de creștere se aplică întotdeauna la o bază mai mică.

Pe termen lung, diferența acumulată ajunge să fie semnificativă. De aceea, anii fără cotizare afectează pensia pe toată durata ei.

Să luăm un exemplu simplu. Presupunem că o persoană a avut, în medie, un salariu egal cu salariul mediu pe economie. În acest caz, pentru fiecare an complet lucrat, ea obține aproximativ 1 punct de pensie.

Dacă îi lipsește 1 an de cotizare, pierde acel punct. Dacă valoarea punctului de referință este, de exemplu, 81 lei, pierderea este de 81 lei pe lună.

Dacă lipsesc 2 ani de cotizare, pierderea se dublează. Pensia scade cu aproximativ 160 de lei pe lună. La 5 ani lipsă, diferența ajunge la aproximativ 400 de lei lunar. Aceste sume nu se recuperează niciodată, pentru că indexările viitoare se aplică la o pensie deja mai mică.

Diferențe între vechime egală, salarii diferite

Două persoane pot avea aceeași vechime în muncă, același număr de ani de cotizare și pot ieși la pensie în același timp, dar pensiile lor să fie foarte diferite. Diferența apare dintr-un motiv simplu: nu contează doar cât ai muncit, ci și cât ai câștigat în acei ani.

Să presupunem două persoane care au lucrat fiecare câte 25 de ani și nu au perioade lipsă. Prima persoană a avut, în medie, un salariu apropiat de salariul minim, iar a doua a avut un salariu apropiat de media pe economie. Deși ambele au aceeași vechime, punctajul anual acumulat este diferit. Cea cu salariul mai mic obține, în fiecare an, un punctaj subunitar, în timp ce persoana cu salariul mediu obține aproximativ un punct pe an.

După 25 de ani, diferența dintre cele două punctaje se adună. Prima persoană ajunge cu un punctaj total semnificativ mai mic, iar a doua cu un punctaj mai mare, chiar dacă numărul de ani lucrați este identic. Atunci când punctajul este transformat în bani prin valoarea punctului de referință, diferența devine vizibilă: pensia celei de-a doua persoane este mai mare.

Diferența devine și mai mare atunci când una dintre persoane a avut salarii peste medie, chiar și doar în anumite etape ale carierei. Anii bine plătiți cântăresc mai greu decât anii slab plătiți, pentru că fiecare an adaugă mai mult punctaj. De aceea, perioadele cu venituri mari nu „înlocuiesc” anii lipsă, dar pot crește semnificativ pensia atunci când vechimea este aceeași.

Acesta este motivul pentru care comparațiile bazate exclusiv pe vechime sunt înșelătoare. Vechimea stabilește cât timp contribui, dar salariul stabilește nivelul contribuției, iar pensia este rezultatul acumulării ambelor elemente. Două cariere aparent similare pot produce pensii foarte diferite, fără ca unul dintre pensionari să fi fost dezavantajat de sistem.

Cum îți influențează salariul pensia finală

Salariul este al doilea pilon esențial al pensiei, după vechime. Dacă vechimea îți spune cât timp ai contribuit la sistemul public, salariul arată cât ai contribuit în fiecare an. De aceea, două persoane cu același stagiu pot ajunge la pensii foarte diferite.

În calculul pensiei nu contează suma pe care ai primit-o „în mână”, ci venitul brut pentru care s-a plătit contribuția la pensie. Acesta este raportat anual la salariul mediu brut pe economie, iar raportul rezultat determină punctajul fiecărui an.

Cu cât salariul tău brut a fost mai mare față de media din perioada respectivă, cu atât punctajul acumulat a fost mai mare. Dacă ai avut salarii sub medie, punctajul a fost subunitar, chiar dacă ai muncit continuu.

Salariul minim versus salariul mediu

Diferența dintre salariul minim și cel mediu nu pare foarte mare în timpul activității, dar la pensie se vede clar. O persoană care a lucrat ani la rând pe salariul minim acumulează, în fiecare an, mai puțin de un punct de pensie. În schimb, o persoană cu salariu apropiat de media pe economie ajunge la un punct anual sau chiar peste.

După zeci de ani de muncă, aceste diferențe aparent mici se adună și produc pensii semnificativ diferite. Chiar dacă ambele persoane au aceeași vechime, pensia celui cu salariu mai mare va fi vizibil mai bună, fără ca acest lucru să fie o „nedreptate”, ci rezultatul direct al contribuțiilor plătite.

Sporuri care se iau în calcul

Un alt aspect important legat de salariu este legat de sporuri și alte venituri suplimentare. Nu toate sporurile influențează pensia. Contează doar acele venituri pentru care s-a plătit contribuția la sistemul public de pensii și care apar în evidențele oficiale.

Sporurile permanente, primele sau alte adaosuri salariale pot crește punctajul doar dacă au fost declarate și impozitate corespunzător. Veniturile neînregistrate, plățile „în plic” sau bonusurile ocazionale fără contribuții nu ajută pensia, indiferent de valoarea lor.

Perioade care NU contează la pensie

Nu orice perioadă din viața ta activă contribuie automat la pensie. Pentru ca o lună, un an sau o perioadă să conteze, este esențial să existe contribuție plătită la sistemul public de pensii. Dacă această contribuție lipsește, perioada respectivă nu produce stagiu de cotizare și nu adaugă niciun punctaj.

Cea mai frecventă situație este concediul fără plată. Chiar dacă persoana are contract de muncă și se întoarce la același angajator, lunile în care nu a fost plătită contribuția la pensie nu intră în calcul. Dacă ai stat, de exemplu, trei luni în concediu fără plată, aceste trei luni nu generează stagiu și nu apar în punctajul de pensie.

O altă situație des întâlnită este munca fără contract sau veniturile nedeclarate. Chiar dacă ai muncit efectiv, dacă nu a existat contract de muncă și nu s-au plătit contribuții, pentru Casa de Pensii acea perioadă nu există. Același lucru se întâmplă și cu salariile „în plic” sau cu bonusurile neînregistrate oficial: ele nu ajută pensia, indiferent cât de mari au fost.

Există și perioade în care ai obținut venituri, dar din surse care nu implică contribuții la pensie. De exemplu, anumite forme de activitate independentă sau ocazională, dacă nu au implicat plata contribuției CAS, nu generează stagiu de cotizare. Mulți oameni cred că „au avut venit”, dar ceea ce contează este dacă acel venit a fost sau nu supus contribuției la pensie.

Un caz aparte îl reprezintă pauzele dintre contracte. Chiar dacă sunt scurte, aceste pauze contează. O lună fără contract este o lună fără stagiu. Dacă astfel de pauze se repetă de mai multe ori de-a lungul carierei, ele se adună și pot însemna, la final, luni sau chiar ani lipsă din stagiul total.

Este important de clarificat și o confuzie frecventă: concediul de odihnă NU este o perioadă care „nu contează”. Concediul de odihnă este considerat timp lucrat, cu contribuții plătite, deci nu afectează negativ pensia. La fel, concediul medical este tratat distinct, dar nu este echivalent cu o perioadă „inexistentă”, deși nu funcționează identic cu munca efectivă.

Pensia minimă - ce pensie primești dacă ai venituri mici

Pensia minimă este soluția prin care statul se asigură că o persoană care a muncit și a contribuit, dar a avut venituri mici, nu rămâne fără un venit lunar la bătrânețe. Ea nu ține cont strict de punctajul rezultat din contribuții, ci funcționează ca un prag minim garantat.

Important de înțeles din start: pensia minimă nu este o pensie „câștigată”, ci una completată. Dacă pensia calculată contributiv este prea mică, statul o ridică până la un nivel minim stabilit prin lege.

Ce este pensia minimă garantată

Pensia minimă garantată reprezintă suma minimă pe care o poate primi lunar un pensionar din sistemul public, chiar dacă punctajul său ar produce o pensie mai mică.

Ea se acordă doar dacă:

• ai îndeplinit condițiile de pensionare;
• ai un stagiu de cotizare recunoscut;
• pensia ta calculată pe baza contribuțiilor este sub pragul minim stabilit.

Diferența dintre pensia ta real calculată și pensia minimă este suportată din bugetul de stat, nu din contribuțiile tale.

În prezent, pensia minimă garantată (indemnizația socială pentru pensionari) în România este stabilită la 1.281 de lei pe lună. Aceasta înseamnă că, dacă după calculul contributiv pensia rezultată este sub acest nivel, statul completează diferența astfel încât beneficiarul să primească cel puțin 1.281 lei lunar.

De exemplu, dacă după calculul pensiei contributive rezultă o pensie de 900 de lei pe lună, persoana va primi, de fapt, 1.281 lei. Statul va plăti diferența de 381 lei pe lună ca ajutor social, astfel încât venitul total să ajungă la nivelul minim garantat.

Dacă pensia calculată este de 1.100 lei, persoana va primi supliment până la 1.281 lei, adică 181 lei pe lună de la stat pentru a completa până la pensia minimă garantată.

Ajung la pensia minimă în special persoanele care:

• au lucrat mulți ani pe salariul minim;
• au avut stagii incomplete sau fragmentate;
• au alternat perioade de muncă cu perioade fără contribuții;
• au avut venituri mici, chiar dacă au muncit constant.

Este foarte important de subliniat că nu lipsa vechimii este principalul motiv, ci lipsa punctajului suficient. Poți avea 20–25 de ani de muncă și tot să ajungi la pensia minimă, dacă salariile au fost foarte mici.

Diferența dintre pensia minimă și pensia contributivă

Pensia contributivă este suma care rezultă strict din formula de calcul, pe baza vechimii și a salariilor. Pensia minimă intervine doar dacă această sumă este prea mică.

Asta înseamnă că două persoane pot primi aceeași pensie minimă:

• una care a contribuit foarte puțin;
• alta care a contribuit mai mult, dar tot nu suficient pentru a depăși pragul.

De aici apare frecvent sentimentul de „nedreptate”, însă trebuie înțeles că pensia minimă este o măsură de protecție socială, nu o recompensă proporțională cu munca.

Un alt aspect important este că, atunci când pensia minimă crește prin decizie guvernamentală, toți beneficiarii ei primesc aceeași sumă, indiferent cât de aproape sau de departe erau de pragul minim.

Recalculări și ajustări: când și cum poate fi recalculată pensia

Pentru mulți pensionari, pensia stabilită inițial nu este neapărat finală. Există situații în care pensia poate fi recalculată, fie automat, fie la cererea pensionarului. Este important să înțelegi acest lucru, pentru că o recalculare corect făcută poate însemna mai mulți bani în fiecare lună, nu doar o corecție „pe hârtie”.

Recalcularea nu este o favoare și nici o excepție. Ea este prevăzută de lege și se aplică atunci când apar date noi sau erori în calculul inițial.

Recalcularea automată

Recalcularea automată are loc atunci când statul modifică regulile generale de calcul sau introduce ajustări care se aplică tuturor pensionarilor dintr-o anumită categorie.

Cel mai cunoscut exemplu este recalcularea determinată de aplicarea noii legi a pensiilor, când pensiile sunt recalculate pe baza noilor reguli de punctaj și stagiu. În astfel de situații, pensionarul nu trebuie să depună cerere, iar recalcularea este făcută de Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale.

Important de știut este că, potrivit regulilor actuale, pensia recalculată nu poate fi micșorată. Dacă noul calcul ar duce la o sumă mai mică, se păstrează pensia aflată deja în plată.

Recalcularea la cererea pensionarului

Există și situații în care pensia se poate recalcula doar dacă pensionarul solicită acest lucru. Acest tip de recalculare apare atunci când, după stabilirea pensiei, sunt aduse dovezi noi.

De exemplu, recalcularea poate fi cerută dacă:

• apar documente care dovedesc venituri neincluse inițial;
• se descoperă perioade de muncă omise din stagiul de cotizare;
• se clarifică sporuri sau adaosuri salariale pentru care s-au plătit contribuții, dar care nu au fost luate în calcul.

În aceste cazuri, Casa de Pensii reface calculul de la pasul vechimii și al punctajului, iar dacă rezultă o pensie mai mare, aceasta se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii, nu retroactiv pe toată perioada.

Cazuri în care pensia poate crește

Pensia poate crește în urma recalculării atunci când datele noi adăugate duc la:

• creșterea stagiului de cotizare;
• creșterea punctajului anual sau total;
• includerea unor venituri mai mari decât cele luate inițial în calcul.

Un exemplu simplu este cazul unei persoane care a lucrat câțiva ani cu sporuri permanente, dar acestea nu au fost înregistrate corect. Odată dovedite, sporurile cresc punctajul pentru anii respectivi, iar acest lucru se reflectă direct în suma lunară a pensiei.

Cele mai frecvente greșeli care îți pot micșora pensia

În foarte multe cazuri, pensia nu este mică din cauza legii, ci din cauza unor greșeli făcute de-a lungul timpului sau din lipsa verificărilor înainte de pensionare. Aceste greșeli nu sunt întotdeauna evidente și, de multe ori, sunt descoperite abia după ce pensia a fost deja stabilită.

Ani lipsă din stagiul de cotizare

Cea mai frecventă problemă este existența unor ani sau luni care nu apar în stagiul de cotizare, deși persoana a muncit. Cauzele pot fi diverse: angajatorul nu a declarat corect perioadele, contractele au fost pe durate scurte, au existat pauze între joburi sau perioade de concediu fără plată.

Chiar și câteva luni lipsă, adunate pe parcursul anilor, pot reduce stagiul final și implicit punctajul. Mulți oameni descoperă aceste goluri doar când solicită pensia, moment în care corectarea lor devine mai dificilă.

Venituri neînregistrate sau declarate incomplet

O altă greșeală des întâlnită este munca plătită parțial „la negru” sau veniturile suplimentare care nu au fost declarate oficial. Din punct de vedere al pensiei, aceste sume nu există, indiferent cât de mari au fost în realitate.

La fel se întâmplă și cu anumite sporuri sau prime care nu au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilor. Dacă nu s-a plătit contribuția la pensie pentru ele, nu pot fi valorificate ulterior.

Dosar de pensie incomplet

Dosarul de pensie se bazează pe documente. Dacă acestea lipsesc sau sunt incomplete, Casa de Pensii calculează pensia doar pe baza informațiilor disponibile. Lipsa unor adeverințe de venit, a unor contracte vechi sau a unor dovezi privind sporurile duce automat la o pensie mai mică.

Mulți pensionari presupun că instituțiile „au toate datele”, însă pentru perioadele mai vechi acest lucru nu este întotdeauna adevărat. De aceea, verificarea și completarea dosarului sunt esențiale.

Interpretarea greșită a legii

O altă capcană este interpretarea greșită a regulilor. De exemplu, mulți oameni cred că:

• concediul de odihnă le reduce vechimea;
• ultimul salariu contează cel mai mult;
• pensia se calculează doar pe baza anilor lucrați.

Aceste presupuneri duc la decizii greșite, cum ar fi ignorarea unor perioade sau neglijarea verificării punctajului. Legea este strictă și aplică formule matematice clare, indiferent de percepțiile personale.

Necontestarea unei decizii greșite

După stabilirea pensiei, mulți pensionari acceptă decizia fără să o verifice. Dacă există erori, acestea pot fi corectate, dar doar dacă sunt semnalate. În lipsa unei cereri sau a unei contestații, pensia rămâne la nivelul stabilit, chiar dacă este calculată greșit.