Moartea unei foste șefe a politicii „un copil” reaprinde furia pe rețelele sociale din China

Moartea lui Peng Peiyun, una dintre figurile-cheie din spatele politicii „un copil”, a stârnit un val de reacții dure pe rețelele sociale din China.

Deși presa de stat a prezentat-o drept un oficial care a lucrat pentru binele femeilor și copiilor, mulți chinezi au ales să vorbească despre cealaltă față a acelei politici: suferință, pierderi și traume care nu au fost uitate.

Peng Peiyun a condus Comisia pentru Planificare Familială între 1988 și 1998, într-o perioadă în care regula „un copil” era aplicată strict. După anunțul morții sale, la Beijing, la aproape 96 de ani, platforma Weibo s-a umplut nu de omagii, ci de mesaje critice. Utilizatori au amintit de copiii care nu s-au născut niciodată și de familiile afectate de măsuri dure impuse de stat.

Potrivit Reuters, comentariile reflectă faptul că politica „un copil”, aplicată între 1980 și 2015, rămâne un subiect extrem de sensibil. Mulți chinezi spun că efectele ei nu pot fi șterse doar pentru că regula a fost abandonată oficial.

De ce revine în discuție politica „un copil”

Politica "un copil" a fost introdusă într-o perioadă în care conducerea de la Beijing se temea că o populație prea mare va încetini dezvoltarea economică și va pune presiune pe resurse. În teorie, scopul era controlul creșterii populației. În practică însă, autoritățile locale au folosit adesea metode dure: amenzi mari, avorturi forțate și sterilizări impuse.

Pentru cei care au trăit acei ani, discuția nu este una abstractă. Mulți văd acum legătura dintre restricțiile de atunci și problemele de azi. Pe Weibo, un comentariu spunea că, dacă politica ar fi durat mai puțin, China nu s-ar confrunta acum cu un declin atât de sever al populației.

Mediul rural și preferința pentru băieți

Ca responsabilă de vârf în domeniul planificării familiale, Peng Peiyun și-a concentrat activitatea comisiei asupra mediului rural. În multe zone rurale, familiile numeroase erau considerate o formă de siguranță pentru bătrânețe, întrucât copiii urmau să aibă grijă de părinți. În plus, tradiția favoriza adesea băieții, văzuți ca moștenitori ai numelui familiei.

Acest context a alimentat o serie de consecințe sociale: respingerea fetelor nou-născute și, în unele cazuri, avorturi selective ale fetușilor de sex feminin. Deși politica urmărea un obiectiv numeric, aplicarea ei s-a intersectat cu norme culturale și economice, amplificând dezechilibrele și tensiunile.

În anii 2010, Peng ar fi început să își nuanțeze public poziția, afirmând că politica ar trebui relaxată. Între timp, China a renunțat la regula strictă în 2015, într-un efort de a opri scăderea natalității.

Datele recente arată însă că schimbarea de direcție a venit într-un moment în care trendul era deja dificil de inversat. După ce a fost depășită de India în 2023, populația Chinei a continuat să scadă, ajungând anul trecut la 1,39 miliarde, pentru al treilea an consecutiv de declin. Experții avertizează că scăderea se va accelera, iar datele pentru 2025 urmează să fie publicate luna viitoare.

După 2015, China a renunțat la regula „un copil”, iar ulterior a permis chiar doi și trei copii. Totuși, schimbarea a venit târziu. Populația Chinei a început să scadă și a fost depășită de India ca număr de locuitori. În prezent, autoritățile încearcă să încurajeze nașterile prin subvenții, concedii parentale mai lungi și facilități fiscale.

Reacțiile de după moartea lui Peng Peiyun arată însă că problema nu este doar una de statistici. Pentru mulți chinezi, politica „un copil” înseamnă suferință personală și decizii care le-au schimbat viața. Discuția reaprinsă pe rețelele sociale arată că trecutul încă apasă greu asupra prezentului și asupra viitorului demografic al Chinei.